Monumente şi ansambluri de arhitectură

Scris de CJ Gorj. Postat în Monumente şi ansambluri de arhitectură, Obiective de patrimoniu

Tagged: ,

Casa Dimitrie Maldarascu

Publicat în data de octombrie 12, 2011 cu Nici un comentariu

Monumentele de arhitectură numară 369 obiective, reprezentând 72,21% din totalul monumentelor istorice din judeţ. Din punct de vedere al categoriei valorice 27 sunt de categorie A, de importanţă naţională şi universală, restul fiind de importanţă locală şi regională.

Tezaurul acestei categorii de obiective este deosebit de bogat şi cuprinde atât construcţii civile, cât şi religioase. Se remarcă faptul că în Gorj, în aşezările urbane şi rurale, s-a păstrat un număr important de case vechi, valoroase pentru epoca şi stilul în care au fost realizate. Alături de acestea, impresionante sunt cele 92 biserici de lemn, aflate în patrimoniul cultural, în majoritate situate în mediul rural. Poziţia lor în locuri mai puţin accesibile şi starea de conservare precară, face ca un mic număr să fie să fie atrase în turismul rural. Dintre cele care prezintă un real interes pentru turism amintim:

  • municipiul Târgu Jiu: monumente laice: clădirea fostei prefecturi (1875), patru case (1930-1938) construite după planurile arhitectului Julius Doppelreiter, şi anume: clădireaBibliotecii Judeţene(1929), Şcoala Normală (Colegiul Spiru Haret – 1924), Colegiul „Tudor Vladimirescu” (1896-1898), casa serdarului I. Chiriţă Corbeanu (secolul XVIII), Tribunalul Judeţean, stil neoclasic (secolul XX), clădirea actualei Prefecturi (1898), arhitectului P. Antonescu, case cu arhitectura secolelor XVIII-XIX, ctitorii ale unor familii boiereşti: Barbu Gănescu, Dimitrie Măldărescu, Protopop Andrei Schevofilax, Constantin Brăiloiu; monumente religioase:” Catedrala domnească” (1748-1764), cu picturi exterioare, biserica „Sfântul Nicolae”, stil neobizantin (secolul XVIII), biserica „Sfintii Apostoli” (1927-1938);
  • Novaci – biserica de lemn Sfântul Dumitru, secolul XVII;
  • Târgu Cărbuneşti – biserica de zid, „Sfântul Ioan Botezătorul” (1780), picturi interioare originale; Lărgeşti (oraş Târgu Cărbuneşti): schitul Logreşti (1718), astăzi ruine;
  • Baia de Fier: gospodăriile Petru Flondor şi Ioan Mihuţescu, case şi anexe (secolul XX), bine conservate; biserica „Toţi Sfinţii” (1749-1753), picturi originale, zid de incintă;
  • Bălceşti (comuna Bengeşti – Ciocadia): casele I. Sârbu, I. Avramesc, (secolul XX); biserica Sfântul Ilie (1732), cu fresce originale;
  • Bărbăteşti (comuna Bărbăteşti): casele C. Bărbătescu, P. Sburle, (secolul XIX);
  • Bengeşti (comuna Bengeşti – Ciocadia): grup de case vechi ( secolele XIX- XX), şcoala cu fântână, clădirea cooperativei de credit (secolul XX), biserica „Sfinţii Voievozi” (1729), fresce originale, zid de incintă;
  • Bâlteni (comuna Bâlteni): casele Schileru, clădirea şcolii vechi (secolul XX), biserica Sfântul Vasile şi Sfinţii Împăraţi (1826);
  • Copăcioasa (comuna Scoarţa): casele P. Dobran, I. Popescu (secolul XX), biserică de lemn „Buna Vestire” (1769);
  • Cloşani (comuna Padeş): biserică de lemn „Înălţarea Maicii Domnului” (1763);
  • Cârligei (comuna Bumbeşti Piţic): biserica de lemn „Pogorârea Duhului Sfânt” (1763);
  • Glogova (comuna Glogova): ansamblul de clădiri al familiei Glogoveanu(secolul XVIII), casă tip culă, modernizată şi cu destinaţie specifică, biserica „Sfântul Nicolae” (1730);
  • Glodeni (comuna Bălăneşti): biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1772), biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” (1728), pivniţe de deal din lemn (secolul XIX);
  • Hobiţa (comuna Peştişani): biserica de lemn „Intrarea în biserică” (1828), printre ctitori se numără şi bunicul lui Constantin Brâncuşi;
  • Larga (comuna Samarineşti): casă culă I. Davani (secolul XIX), biserică de zid „Sfântul Ilie” (1826);
  • Plopşoru (comuna Plopşoru): moară ţărănească (secolul XIX);
  • Pocruia (oraş Tismana): biserica de lemn „Sfântul Andrei” (secolul XVIII);
  • Pojogeni (oraş Târgu Cărbuneşti): trei biserici de lemn (secolele XVIII-XIX), bine conservate;
  • Polovragi (comuna Polovragi): mănăstirea Polovragi (secolele XVI-XVIII), ctitor D. Părăianu, hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în stil brâncovenesc, colecţie muzeală de icoane şi cărţi vechi; biserică de lemn „Sfântul Nicolae” (1806);
  • Scoarţa (comuna Scoarţa): ansamblul de case vechi cu anexe gospodăreşti, secolul XX;
  • Bumbesti-Jiu: mănăstirea Lainici, secolele XVIII-XIX, ctitoria mai multor familii de boieri, hram „Intrarea în biserică”, colecţie de obiecte de cult şi cărţi vechi (azi se ridică o biserică nouă pentru mănăstire);
  • Casele şi conacele sunt o componentă importantă a arhitecturii civile realizată din zidărie care îşi face loc treptat în arhitectura târgurilor şi micilor oraşe gorjene începând cu sfârşitul secolului al XVII-lea.
  • Ansamblul   Cornea Brăiloiu, din cartierul  Vădeni al municipiului Târgu-Jiu, este una dintre cele mai vechi şi reprezentative construcţii pentru  judeţul Gorj.  Are în compunere casa(palatul), biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, grajdurile (dispărute la sfârşitul secolului XX) şi zidul de incintă. Casa  a fost construită pe un nucleu din secolul al XVI-lea de către Cornea Brăiloiu, mare ban al Craiovei, utilizând ca bază pivniţele masive din cărămidă şi  folosindu-se de  meşterii care construiseră palatul cumnatului său, domnitorul Constantin Brâncoveanu, de la Potlogi.  Biserica paraclis, beneficiară a unei picturi de excepţie, a fost restaurată în ultimii ani, scoţând la iveală o frescă foarte valoroasă.
  • Casa Cartianu, datează de la  sfârşitul secolului al XVIII – lea, având ca nucleu de bază Cula de la Cartiu. Ulterior a fost transformată prin adăugarea  perimetrală a unor pridvoare, conferindu-i-se imobilului o volumetrie aparte, constituind astfel un monument de referinţă în arhitectura românească. Monumentul a fost restaurat şi aici funcţionează astăzi un interesant muzeu al costumului popular din zona Gorjului.
  • Casa Barbu Gănescu, din municipiul Târgu-Jiu, Piaţa Victoriei nr.1, este o construcţie în stil neoromânesc realizată pe un nucleu datând din anul 1790. La sfârşitul secolului al XVIII-lea aceasta aparţinea slugerului Barbu Gănescu. Ion Bărbulescu, fost guvernator al Băncii Naţionale, o restaurează  radical şi o reamenajează în anul 1929 sub supravegherea arhitectului Iulius Doppelreiter, care contribuie la  decoraţia exterioară şi  la distribuţia încăperilor.
  • Casa Dimitrie Măldărescu, din municipiul Târgu-Jiu, strada Tudor Vladimirescu nr.36, a aparţinut  în 1719 lui Gheorghe Măldărescu, care este recunoscut ca fiind ctitorul acesteia. În timp, imobilul a avut mai multe funcţiuni. Aici a funcţionat prima şcoala public din istoria moderna a învăţământului gorjean (1832) şi s-a jucat prima piesă de teatru în Târgu-Jiu (1834), ambele iniţiative aparţinând dascălului Constantin Stanciovici-Brănişteanu.
  • Clădirile administrative şi cele care adăpostesc instituţii de învăţământ public sunt o prezenţă de necontestat în tabloul monumentelor istorice din judeţul Gorj.
  • Primăria municipiului Târgu Jiu, Bulevardul Constantin Brâncuşi nr.16, a fost construită în 1932 după planurile arhitectului Taşcu Ciulei. Clădirea era destinată Căminului de ucenici şi corporaţiei de meseriaşi Târgu Jiu. La solemnitatea prin care s-a pus piatra de temelie au participat oameni de seamă ai vremii: Grigore Iunian – fost ministru al muncii şi justiţiei, D.R. Ioaniţescu – ministrul în exerciţiu (la acea dată) al muncii şi ocrotirilor sociale; Stavri Cunescu – inginer, secretar general al aceluiaş department şi Mihail Enescu, director general al Casei Centrale a Meseriilor.
  • Palatul comunal din Târgu Jiu, Piaţa Victoriei nr. 2-4, în care astăzi funcţionează Instituţia Prefectului Judeţului Gorj şi Consiliul Judeţean Gorj.  Proiectul  a fost realizat de arhitectul Petre Antonescu iar devizul lucrărilor a fost întocmit în anul 1896 de către arhitectul Teoharie Dobrescu, care a fost şi antreprenorul lucrării executate de  inginerul Ion Poienaru. Ridicarea construcţiei a început în anul 1897 iar piatra de temelie s-a pus la 22 august 1898. La 28 mai 1901, primarul oraşului Târgu-Jiu, Titu Frumuşeanu, încredinţează arhitectului Dimitrie Maimarolu finisarea lucrărilor primăriei, în august 1902 acestea fiind executate. Decoraţia exterioară şi cea interioară în stil maur dau o notă de unicitate şi monumentalitate construcţiei în care,  ulterior, se instalează reţeaua telefonică (1904) şi pentru care se achiziţionează un ceas montat în turlă în anul 1905.
  • Colegiul “Tudor Vladimirescu”, din Strada Unirii nr.29, a fost înfiinţat  în septembrie 1890 cu denumirea Gimnaziu Real. Construcţia actualului imobil a început în 1891, după planurile arhitectului Th. Dobrescu, antreprenor fiind Constantin Bartteli şi s-a finalizat în 1894, când, la inaugurarea sa, a participat şi ministrul Instrucţiunii Publice, Spiru Haret. Aici a funcţionat, pe lângă gimnaziu, Şcoala de ceramică iniţiată de directorul gimnaziului Iuliu Moisil şi de inginerul şef al judeţului, Aurel Diaconovici, dar şi Muzeul Gorjului, primul muzeu din ţară de acest tip constituit în 1894 din iniţiativa unui grup de intelectuali de marcă ai Gorjului: Alexandru Ştefulescu, Iuliu Moisil, Aurel Diaconovici, Vitold Rolla Piekarski. Instituţia îşi dobândeşte numele de „Tudor Vladimirescu” prin decret regal în 1897. Trebuie să remarcăm extinderile care s-au făcut, după necesităţile dezvoltării învăţământului gorjean, care au respectat întocmai arhitectura iniţială.

O caracteristică a arhitecturii din Oltenia sunt culele. Începând cu secolul al XVII-lea apar aceste locuinţe fortificate, care au permis micii boierimi să se apere şi să îşi supravegheze domeniile. În judeţul Gorj istoriografia vorbeşte de 24 de astfel de construcţii din care astăzi, în forma originală, se mai păstrează 3 obiective: Cula Cornoiu de la Curtişoara, Cula Cioabă-Chintescu de la Şiacu şi Cula Crăsnaru de la Groşerea, comuna Aninoasa. Acestora li se poate adăuga casa-culă de la Glogova, care s-a dezvoltat pe nucleul unei cule. Aceste construcţii au un caracter de unicitate dat de restrângerea pretenţiilor de confort în favoarea celor privind apărarea, precum şi datorită faptului că în România se întâlnesc numai în Oltenia şi în Argeş, iar în restul Europei construcţii similare apar doar în Balcani.

  • Cula de la Curtişoara,   cunoscută şi sub numele de cula Cornoiu, a fost construită încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea şi a fost lăsată moştenire de Radu Piştescu logofătului Cornea din Târgu-Jiu (1785), împreună cu toată averea. Dezvoltată pe trei niveluri, cu fântână în pivniţă şi cu creneluri de tragere la fiecare nivel, ea putea adăposti familia boierească, pe apropiaţii săi şi putea face faţă chiar unui asediu prelungit. De-a lungul timpului a suferit câteva intervenţii care nu i-au alterat însă forma iniţială pe care şi-a redobândit-o în urma restaurării din anii ‘60, ai veacului al XX-lea.
  • Cula Cioabă-Chintescu din satul Şiacu, comuna Slivileşti, cunoscută şi sub numele de Cula Cioabă-Chintescu datorită moştenirii ei în special pe linie feminină, a fost începută în 1818 de boiernaşul Răducan Cioabă. După moartea acestuia, soţia sa Zoiţa s-a recăsătorit cu Marin Chintescu, acesta fiind cel care a terminat cula în 1822.  La fel ca şi cula din Groşerea şi aceasta are trei nivele şi a avut la origine rol în exclusivitate de veghe, refugiu şi apărare.
  • Cula Crăsnaru, din satul Groşerea, comuna Aninoasa, construită în a doua jumătate a secolului XVIII a aparţinut lui Costache Săvoiu zis Surcel şi soţiei sale Ecaterina, născută Frumuşanu şi a fost dată de zestre fiicei lor Elena, căsătorită cu Achil Crăsnaru. Construcţia are trei niveluri, la ultimul, pe latura de sud, se află un pridvor, iar pe laturile de est şi de nord balcon. Tipologic aparţine tipului de cule cu rol de veghe şi apărare, ulterior necesităţile de locuire punându-şi amprenta asupra funcţionalităţii construcţiei. Imobilul a suferit mai multe refaceri în timp datorate în 1801 unui atac turcesc care a dus la incendierea sa, iar în 1898 unui cutremur puternic. Restaurarea făcută prin grija Direcţiei Monumentelor Istorice în anul 1966 îi păstrează forma tradiţională.
  • Casa – culă din Glogova, situată pe malul stâng al Motrului,  a fost construită în mai multe etape de către Necula Glogoveanu (secolul XVII ) ce foloseşte ca bază un beci mai vechi, apoi de  Matei şi Ioniţă Glogoveanu (secolul XVIII), concomitent cu realizarea bisericii paraclis cu hramul “Sfântul Nicolae”. Tradiţia aminteşte de existenţa unor subterane ce făceau legătura între culă şi biserica paraclis din apropiere şi dintre culă şi un luminiş din apropierea Motrului, subterane folosite în cazul unui asediu.

Nici un comentariu

Comentarii pentru Monumente şi ansambluri de arhitectură sunt acum închise.